Locuim in centrul orasului.
Tot centrul (si nu doar zona ultracentrala) este Zona Construita Protejata.
Vecinii mei sunt aradeni “economi”. Adica pretind un consum de apa de persoana, de 0.5mc de apa pe luna.
Evident, se opun cu toata fiinta lor, la separarea apei.
Domnii doresc sa nu plateasca nimic. Sa fie auto-suficienti, ca pe vremuri.
Imobilul este intr-o stare avansata de degradare, dar vecinii mei doresc o singura lucrare, cea de canalizare, pentru ca stau la parter.
In rest, blocheaza orice alta initiativa.
Evident, nu exista asociatie, si nici asociatie nu vor.
Cum functioneaza lucrurile, in viziunea vecinilor mei:
Aprinzi un chibrit? Te reclamam, ai nevoie de autorizatie.
Nu-ti place instalatia de plumb pe care te fortam sa o pastrezi? Fa-ti tu una noua si te reclamam.
Iti ploua prin acoperis? Noi nu suntem de acord cu reparatia!
Iti cade sopronul? Nu stiu, dom’le, nu ne intereseaza. Nu conteaza ca structura e comuna!
Dar, la lucrarea noastra, nimeni nu reclama!
Aici intervine sprijinul masiv, imoral, abuziv si rau-intentionat al administratiei.
Suntem in zona protejata, deci orice lucrare neautorizata e penala (art 24 lit a, lege 50/1991).
Reclamati, domnilor, ca noi facem dosarele! In felul acesta, avem atata lume la mana, ciocul mic ca scoatem dosarul din sertar!
Dar dosarele nu se fac oricum, ci numai prin sesizari ale Politiei Locale la Politia Municipiului Arad, astfel incat sa nu existe parti civile. Politia Locala invita de fiecare data reclamantul sa isi caute paguba in civil.
Daca nu exista parti civile, nimeni nu poate sti ce e in dosar. Nu stim cand incepe, nu stim cand se termina.
Evident, nu exista suspecti sau inculpati, care ar avea acces la dosar si si-ar putea formula o aparare.
Dosarele stau cuminti in sertar si, timp de 5 ani (termenul de prescriptie), stati dragilor cu ciocul mic si nu deschideti gura pe tema administratiei, ca acusi deschidem sertarul!
Cum in instanta nu ajungem niciodata, art 24^1 nu se aplica niciodata. Deci nu oprim lucrarile, nu desfiintam nimic, faceti dragilor ce lucrari vreti, ca vedem noi dupa aia, cu care dosar mergem la judecata si cu care nu.
Pe cale de consecinta, a aparut mafia favorurilor. Esti cine trebuie? Clasam fapta. Nu esti cine trebuie? Ai cartit? Atunci facem altfel. Nu conteaza ca clasam prejudicii de sute de mii de euro si ne judecam pentru prejudicii de 100 de euro. Conteaza sa-si tina lumea gura.
Si totusi, chiar nu se pot obtine autorizatiile?
Ei bine, de facto, nu.
Cum functioneaza refuzul?
Primul pas: certificatul de urbanism depinde cui i-l dam. I-l dam pe zona protejata daca vrem sa il ingropam, sau il dam fara zona protejata. Dar parca exista o regula, cu zona protejata? Ah, nu, nu pentru oricine.
Al doilea pas: facem cartel cu arhitectii din oras, ca, pentru lucrari minuscule, sa ceara preturi astronomice. Adica, sa faca inaccesibila financiar lucrarea.
Al treilea pas: cerem expertiza. Stim ca sunt, cu totul 4 experti in Arad, iar expertii refuza persoanele fizice, lucrati, dragilor, doar prin arhitect! Vezi pasul 2. E legal? Sigur ca da, nu se poate dovedi intelegerea!
Al patrulea pas: dupa ce va lamurim ca trebuie sa platiti, pentru autorizare, de 3-4 ori pretul lucrarii, culegem tihniti reclamatiile la turnatori.
Iar viata in Arad nu s-a schimbat mult din comunism incoace: tot un turnator la fiecare casa a ramas. La fel ca in comunism, ne suspectam toti pe toti, ceea ce convine de minune administratiei, care, in acest fel, se asigura ca oamenii raman dezbinati.
O singura sansa la echitate a ramas (pe moment): sesizarile la DNA, daca nu sunt de competenta DNA-ului, sunt trimise la instante cu reclamantul trecut ca parte. In prezent, aceasta a ramas singura metoda de a obtine un minim acces la mafia dosarelor pe legea 50.
#AradulFeudalilor
#UnTurnatorLaFiecareBloc